Analiza actorilor implicaţi în adaptarea biosistemului şi a sistemelor economice la încălzirea globală

În măsura în care diferenţele între formularea şi aplicarea unui set de politici publice- care corespund realităţii, materializată prin opinia publică a oamenilor corect informaţi - pot fi concretizate într-un mod coerent, se poate vorbi despre o eficienţă ridicată a sistemului de guvernare.
În situaţia în care sistemul de guvernare este funcţional şi nu prezintă discontinuităţi în aplicarea principiilor etice, acesta poate fi suficient de transparent pentru ca informarea populaţiei şi conştientizarea cu privire la problemele reale de mediu, să fie efectuată într-o manieră constructivă, în vederea scăderii consumului iraţional de resurse neregenerabile.

Astfel, apare impactul direct asupra sistemului educaţional, prin diferenţierea clară a informaţiei şi a modalităţilor de informare. Putem vorbi despre:
-informarea cu scopul influenţării opiniei publice
- informarea cu scopul manipulării maselor
- cedarea informaţiilor a căror menire este schimbarea credinţelor limitatoare individuale.

Nici mai mult, nici mai puţin, cunoaşterea drepturilor şi obligatiilor fiecărui participant la dezvoltarea sistemelor sociale şi tehnologice se impune la toate nivelurile, indiferent de gradul de educare a acestuia.
Proporţional cu creşterea nivelului de înţelegere a problemelor şi găsirea de soluţii viabile pentru rezolvarea acestora, creşte nivelul individual de asumare a responsabilităţii privind impactul progresului tehnologic şi a schimbărilor climatice, asupra sistemului social şi asupra diversităţii culturilor de pe Terra.
Pe de o parte, se impune dezvoltarea unui limbaj comun, în vederea formulării corecte a problemei în cunoştinţă de cauză a cuprinsului global al soluţiilor ce trebuiesc aplicate.
Totuşi, pe măsura înţelegerii complexităţii problemei, descoperim că un limbaj comun, înţeles multilateral nu este suficient.
Diferenţele culturale şi reactivitatea microsistemelor deja implicate, impune crearea unei viziuni mai ample fundamentată pe un suport stabil, atât din punct de vedere al limitărilor impuse de ecosistemul planetar, cât şi din punct de vedere al normelor impuse procesului în sine - procesul de soluţionare a acestei probleme care afectează la nivel global, fiecare entitate: de la sistemul molecular, de la ecosistemul planetar şi macrosistemul economic, ajungând până la sistemele de inteligenţă, naturală şi atificială.

Deşi în stadiul incipient al expansiunii robotizării industriei nu s-au luat în calcul toate grupurile sociale implicate în bunul mers al civilizaţiei, devine din ce în ce mai evident faptul că această ‘omisiune’ s-a produs în detrimentul efectului pozitiv pe care ar fi trebuit să îl aibă progresul tehnologic.
Concret, s-a depăşit iraţional de mult limita superioară a consumului de energie provenită din resursele tradiţionale, incluzând aici şi energia umană – mâna de lucru.

Este incontestabil faptul că maşinile agricole şi roboţii industriali dau un randament crescut, comparativ cu randamentul uman însă trebuie pus în discuţie faptul că această creştere a randamentului de producţie conduce implicit la apariţia unei cantităţi mult mai mari de produse, împreună cu o cantitate mult mai mare de deşeuri.

Până în prezent, creşterea varietăţii şi a cantităţii de produse disponibile pe piaţă a condus la o creştere a consumului iraţional. Altfel spus...”consum şi cu rost şi fără rost”!

În aceste condiţii, ar fi putut fi prevăzut efectul aferent, secundar al acestui progres şi anume folosirea iraţională- până la irosire a resurselor naturale, care, spre deosebire de specia umană, au nevoie de un timp foarte îndelungat pentru a se regenera.

Acum, într-un moment de criză, ce afectează întregul ecosistem planetar, se impune atât raţionalizarea identităţii factorilor care susţin viaţa şi implicit subsistemele societăţii, cât şi susţinerea dezvoltării acestora.

Este un fapt că omul a fost iraţional în actele lui, înaintând pe cărarea evoluţiei tehnologice cu preţul pierderii din vedere a valorii calităţii vieţii.
În prezent, adaptarea legislaţiei, adoptarea de măsuri preventive şi concretizarea acţiunilor – în vederea suprimării impactului negativ pe care omul î are asupra mediului natural, au devenit imperios necesare.

Se cere o delimitare clară a ceea ce înseamnă nevoia de supravieţuire, necesităţile unui trai decent într-un mediu tehnologizat şi modern şi ceea ce înseamnă exces, abuz şi inconstienţă.

Practic, este o chestiune de nuanţă între doi termeni esenţiali:
Creştere şi dezvoltare: cert este faptul că nu este posibilă creşterea la nesfârşit a unui subsistem găzduit de un sistem care nu doar că nu creşte, ci chiar dimpotrivă, se autosusţine din ce în ce mai greu, datorită consumului excesiv de resurse epuizabile, la care conduce producţia necontrolată de bunuri care nu ne sunt necesare.

Schimbările climatice, împreună cu dezastrele naturale, pe care mass-media le prezintă ca pe nişte evenimente izolate, sunt de fapt un semnal serios de alarmă, prin care planeta îşi mărturiseşte dezarmată limitele. Evident, nu mai este capabilă să susţină toate macrosistemele care nu s-au preocupat deloc până acum de nevoia de reciprocitate a acestui proces: susţinerea.

Activitatea economică bazată exclusiv pe consum de energie şi obţinerea de profit a ajuns în punctul în care trebuie fie adaptată – dacă acest lucru este posibil; fie eliminată total.
Acest tip de activitate prezintă momentan cele mai mari riscuri şi, totodată, creşte exponenţial gradul de vulnerabilitate la care este expus atât mediul social cât şi cel natural.

De prea mult timp trăim într-un mediu controlat de sisteme de guvernare care au neglijat valori precum libertatea şi egalitatea şi s-au sustras de la respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Mai mult ca niciodată, este nevoie de comunicare eficientă, de orientare spre soluţii şi de constientizarea faptului că responsabilitatea pentru viitorul dezvoltării umane cât şi pentru eşecurile dezvoltării economice de până acum, ne revine tuturor şi fiecăruia dintre noi.
În detaliu, o dezvoltare sustenabilă nu va putea fi cuantificată efectiv, tocmai pentru că aceasta trebuie să devină un proces continuu şi nelimitat.
Există, totuşi, câţiva indicatori sociali importanţi care ajută la estimarea eficienţei proceselor de îmbunătăţire a principiilor sociale şi a aplicării acestora – în direcţia dezvoltării durabile. La nivel de ţară, acestea sunt:
- venitul material
- migraţia populaţiei
- sistemul de sanatate
- indici de cultură ş.a.
În vederea aplicării cu succes a strategiilor de îmbunătăţire a calităţii vieţii, în raport de 1 la 1 cu păstrarea calităţii mediului înconjurător, trebuie să se ţină cont de toate entităţile care sunt parte integrantă a celor 2 medii: social şi natural.
La nivel individual, omul poate folosi strategii mentale, cum ar fi autoeducarea cu privire la menţinerea şi susţinerea unui mediu natural sănătos, precum şi strategii practice cum ar fi reducerea consumului excesiv de resurse energetice şi alte consumabile.
Pentru început, adoptarea unor sisteme alternative de încălzire, cum ar fi panourile solare, care folosesc energie regenerabilă în detrimentul sistemelor clasice care utilizează resurse epuizabile de energie, pentru încălzirea locuinţei şi a apei calde, reprezintă un prim pas, foarte important, şi extrem de benefic pe termen lung.
Apoi, reciclarea materialelor reutilizabile este un pas major în direcţia reducerii cantităţii de deşeuri pe care omenirea le produce la ora actuală.

La nivel macroeconomic, producătorii au datoria de a ridica la maximum valoarea de întrebuinţare a produselor pe care le distribuie, participând astfel direct la creşterea calităţii vieţii, la scăderea impactului negativ pe care îl au produsele de unică folosinţă asupra calităţii mediului.

În ambele situaţii, un efect secundar pozitiv ar fi crearea unei culturi universale, care să nu afecteze unicitatea şi autenticitatea fiecărei culturi, privită individual.
Este vorba de “cultura lucrului binefăcut”, care se cere de acum ca o obligativitate atât în cultura proprie fiecărui individ, cât şi la nivel naţional, continental şi mondial.

Pe scurt, mă refer la o cultură universală, menită să reînvie valori morale precum iubire, credinţă şi justiţie, pentru că NU este vorba de sfârşitul lumii!
Probabil vor mai dispărea multe specii după specia umană, iar planeta le va suporta pe toate.

Adevărata problemă este faptul că ea, planeta, nu poate fi o moştenire de la părinţii noştri, dacă nu este şi un testament pentru copiii noştri.

De noi depinde păstrarea valorilor pe care strămoşii noştri le-au dezgropat cu preţul sângelui lor din trecutul de miliarde de ani ai planetei.

Viitorul generaţiei următoare, cultura copiilor zilei de mâine este în mâinile noastre.
Acesta este motivul pentru care cei care ştiu au datoria să acţioneze.